Istoria SQUASH-ului (Un scurt demers istoric)

istoria squashului De peste 1000 de ani omul a inventat și s-a bucurat de o mare varietate de jocuri jucate prin lovirea unei mingii, fie cu un pumn închis - la fel ca în "Fives"- cu palma deschisa, cu o bâtă, bucata de lemn sau cu o racheta. În jurul anului 1148 francezii au inventat "Le Paume"1, care s-a dezvoltat în Jeu de Paume, real tenis, tenis Royal stramosii actualului joc de tenis. Undeva pe la inceputul secolului al 19-lea această pasiune a jocului cu racheta si mingea a dus la un alt soi de sport,nascut cel mai probabil in inchisoarea "The Fleet" din Londra. Deținuții din "The Fleet" în principal datornici, in timpul afectat plimbarilor in aer liber, practicau unele exercitii fizice ce constau in lovirea unei mingi de perete, cu mana sau cu diverse palete sau rachete cu corzi din mat natural. Astfel, a luat nastere jocul de "Rackets"2. Jocul Rackets s-a extins, incepand cu 1820, ciudat daca luam in considerare locul de provenienta, la Harrow School și alte școli engleze. Din punct de vedere istoric, scolile engleze si in special Harrow School sunt considerate temelia jocului "SQUASH RACYETS" parintele actualui joc de Squash.

SQUASH a fost inventat la scoala Harrow jurul anului 1830, când elevii au descoperit că o minge perforata de Rackets, "zdrobita"3 la impactul cu peretele, produce un joc cu o varietate mai mare de lovituri si solutii ce necesita un efort mult mai consistent din partea jucătorilor. Aceasta varianta a jocului de "Rackets" a dovedit foarte populara astfel incat în 1864 s-au construit primele patru terenuri Squash Harrow School, iar Squash a fost fondat, oficial, ca sport în sine.

La începuturi Squash, la fel ca toate celelalte sporturi, nu a avut standarde internationale unanim acceptate si, inevitabil, a inregistrat diferente in modul de joc si a echipamentului folosit. Din fericire, s-au inregistrat doar două variante principale, una în Anglia unde se foloseau terenuri cu o latime de 21 de picioare și bile "moi" și alta în America de Nord, unde se foloseau terenuri cu o latime de 18,5 picioare si mingi rigide si mai grele. In ambele cazuri, lungimea terenurilor este aceeasi, 32 de picioare.

Începuturile în Anglia
Prima inregistrare referitoare la "Squash", alta decât cea de la școala Harrow, a apărut în 1890 în "The Badminton Library of Sports and Pastimes", scrisă de ducele de Beaufort. Miles Eustace, un campion mondial la tenis și Rackets, a scris prima carte despre Squash în 1901, afirmând că sportul este practicat de mii de jucători, din diferite părți ale lumii. La acel moment existau terenuri special amenajate în școli și universități din Anglia, iar unele, de asemenea, în cluburi si proprietati particulare. Primul campionat profesionist de Squash a avut loc în 1920, în Anglia, când CR Read (Queens Club) l-a învins pe AWB Johnson (RAC Club).


1 Palma
2 Rachete
3 To squash = a zdrobi


În 1923 H.A.L. Rudd, scriind în "Revista Baily", a prognozat că Rackets ar pierde mulți jucători in favoarea Squash-ului cu organizarea primului Campionat de amatori in Anglia. El a fost preocupat de această perspectivă considerand ca Rackets este un joc ce are mai mult aptitudini atribuite in mod traditional barbatilor4, in timp ce, in opinia sa, Squash-ul ofera un bun "antrenament fizic", dar nu cere aceeași indemanare ca in cazul Rackets. Prognoza lui H.A.L. Rudd s-a dovedit a fi mai mult decat corecta, Squash-ul cunoscand o crestere rapida in popularitate, despartindu-se, din acest punct de vedere, de sportul mama.

Ca joc, Squash-ul si-a dezvoltat si structura administrativă proprie. Primele asociații naționale constituite distinct au fost United States Squash Racquets Association, în 1907 și Squash Canadian Association Rackets, în 1911. În Anglia, jocul de Squash a fost reglementat de către un comitet din cadrul Asociației de Tenis si Rakets, incepand cu 1908, până la câștigarea statutul de joc cu drepturi depline in cadrul Squash Rackets Association, în 1928.

O arena construita la Bath Club din Londra, la începutul secolului 20 a fost aleasa ca model pentru dimensiunile standard ale unui teren de squash, 32 de picioare lungime si 21 de picioare latime sau 9.75 metri lungime si 6.4 metri latime, cu mult mai reduse ca dimensiunile terenului de Rackets care măsoara 60 de picioare lungime si 30 de picioare latime, respectiv 18,3 metri lungime cu 9,1 metri latime. Dimensiunile britanice au fost propuse în 1911 si au fost aprobate abia in 1923. Notarea point –a- rally (PAR) la 15 a fost sistemul universal utilizat în Squash până în 1926, atunci când actualul sistem hand –in / hand out, la 9 puncte a fost introdus în afara Americii de Nord. cu toate acestea, squash –ul american, cu hardball, a continuat să fi jucat la 15 de puncte. Acest sistem a fost, de asemenea, adoptat pentru circuitul profesionist pentru bărbați în 1991, într-un efort de a scurta durata meciurilor.

În 1933 marele jucător egiptean F.D. Amr Bey, a castigat primul din cele cinci British Open Championships, considerate drept campionate mondiale. El a fost urmat în palmares de MA Karim din Egipt, care a castigat titlul la British Open Championships de patru ori in perioada 1947-1950 și apoi de dominatia dinastiei Khan din Pakistan, Hashim (1951-1958), Roshan (1957), Azam (1959-1962), Mohibullah (1963), Jahangir (1982-1992) și Jansher (1993-1994).

British Open Championships pentru femei a început chiar mai devreme decât cel organizat pentru bărbați, miss JI Cave fiind câștigarea titlului în 1922. Până în 1960 titlul a aparținut exclusiv jucătoarelor engleze, cu Janet Morgan (mai târziu Shardlow) castigatoare de 10 ori a turneului între 1950 și 1958. Ea a fost urmata de cea mai renumita jucatoare de Squash din toate timpurile, australianca Heather McKay, care a dominat sportul intre 1966-1977 și a rămas neînvinsă de-a lungul carierei sale in acest joc. Succesorul ei a fost neo-zeelandeza, Susan Devoy care a castigat titlul de 8 ori între 1984 și 1992.

Ionah Barrington (Irlanda) și Geoff Hunt (Australia) au fost probabil jucatorii care produs cel mai mare impact in squash si au contribuit decisiv la dezvoltarea lui.. Ei au dominat Squash-ul de la sfârșitul anilor 1960 pana la începutul anilor 1980, captand atentia jucatorilor si jucatoarelor de pretutindeni. Ei au fost la originea un boom în squash care s- a materializat in cresterea numărul de terenuri la peste 46,000 la nivel mondial și a numărul de jucători la peste 15 milioane la nivelul anului 1994.


4 Manlier in original


SQUASH IN AMERICA

In mod cert, Squash-ul s-a jucat în Canada înainte de 1882, atunci cand James P Conover, directorul Școlii Sf. Pavel din Concord, New Hampshire, Statele Unite ale Americii, a fost spectator la un meci organizat în Montreal. El s-a gândit că squash-ul ar fi un sport perfect pentru elevii lui, apreciind,în ediția din noiembrie 1882 a revistei școlii ca squash-ul " este o experiență universală, atat pentru sănătate cat si pentru obtinerea perfecțiunii în sport, fiecare adolescent sau bărbat ar trebui să joace un meci pe zi.". in finalul descrierii privind conditiile si regulamentul de joc a apreciat ca squash-ul este cu mult ma accesibil decat jocul de rackets.

"Această constructie va acoperi o suprafață de cincizeci de picioare pe șaizeci, și va avea o înălțime de aproximativ șaptezeci picioare de la sol la streașină. Mingea utilizata în astfel de terenuri este de mărimea unei nuci, de cauciuc, goala in interior, cu o gaură în ea pentru a preveni ruperea. Așa-numitul "teren de squash-ball" se recomandat la club pentru mai multe motive: aceste terenuri sunt larg folosite în școlile publice engleze, costul de construcție este mult mai redus, mai puține bate de rackets sunt rupte și mai putine mingi distruse; mai puține capete sunt sparte și mai puține genunchi si coaste rupte, pericolul de a fi lovit de minge (un fapt destul de frecvent intalnit în rândul tinerilor jucători) este anulat, in conditiile in care toate intențiile și scopurile jocului sunt identice, respectiv de a produce jucatori buni ".

The United States Squash Racquets Association a fost fondată în 1907. In acelasi an s-a organizat primul turneu recunoscut drept campionat national al SUA. Turneul a fost castigat de catre John A Miskey of Philadelphia. Acesta a repetat performanta in 1908 si 1910. După Miskey titlul național a fost câștigat de șase ori de Stanley W Pearson, tot din Philadelphia, între 1915 și 1923, fiul său, Stanley Junior continuând tradiția castigand Campionatul national în 1948. Alti campioni nationali din Philadelphia au fost Charles MP Brinton (1941/42/46/47) și G Diehl Mateer Jr. (1954/56/61). Henri R Salaun din Boston a castigat de patru ori titlul de campion national între 1995 și 1961,iar Victor Niederhoffer (New York), a dominat anii 1970, cu 5 victorii. Kenton Jernigan (Newport, Rhode Island) a cucerit trei titluri în anii 1980, iar mexicanul Hector Barragan a câștigat cinci titluri consecutive intre 1990-1994.

La început, de cele mai multe titluri naționale la femei au fost câștigate cu jucătoare din Boston, Philadelphia si Wilmington, intercalate ocazional câștigătoare engleze, cum ar fi Susan Noel (1933), Margot Lumb (1935) și Janet Morgan (1949 & 1955). Margaret Howe din Boston a castigat de trei ori între 1929 și 1934, în timp ce două jucatoare din Philadelphia, Anne Page și Cecile Bowes au castigat de cate patru ori fiecare între 1936 și 1948. Ulterior, o jucătoare sau alta au dominat prima scena mai mulți ani la rand, Betty (Howe) Constable din Philadelphia a câștigat patru titluri (1956-1959), Margaret Varner (Wilmington) patru titluri (1960-1963), Gretchen Spruance (Wilmington) cinci titluri (1973-1978 ), iar incepand cu 1980 squash-ul feminim american a fost dominat de Alicia McConnell (Brooklyn), cu șapte titluri (1982-1988) și Demer Holleran din Hanover NH care preia stafeta în 1989 si rămâne neînvinsă timp de șapte ani până în 1995.

Cu înființarea turneelor profesioniste cluburile au fost încurajate să- si imbunatateasca permanent metodele de pregatire si sa achizitioneze jucatori din intreaga lume. Acest aspect a facut ca incepand cu mijlocul anilor 50’ victoriile in turneele americane sa fie trecute in dreptul unor jucatori de renume mondial ca Hashim Khan (4 victorii), Mahmoud Kerim (4), Mohibullah Khan (5), Sharif Khan (9), Mark Talbott (5), Jahangir Khan (2) și Jansher Khan (3).

Din punct de vedere tehnic, Squash-ul s-a jucat cu o minge grea pe un teren de 18,5 picioare latime. Aceasta a fost singura formă acceptata în SUA până la mijlocul anilor 1980. Pe fondul internationalizari jocului de squash latimea terenului a crescut la 21 de picioare, mingea soft fiind de acum utilizate in ambele variante de teren. În plus, United States Squash Racquets Association a recunoscut si acceptat lățime de 20 de picioare pentru turneele internationale. Aceasta decizie a urmarit si realizarea convertabilitatii intre terenurile de racketball si squash.

La începutul anilor 1990, intr-o perioadă incredibil de scurtă de timp, Squash din SUA a realizat trecerea de la o majoritate covarsitoare "dur" la predominant "softball". Monitorizarea vanzarilor de mingi de squash a reliefat faptul că până în 1996 aproximativ 80% din toate jocurile a fost disputate in regim international. Desi analizele privind cauzele acestui fenomen sunt in plina dezbatere este cert ca noua generatie de jucatori este atrasa si pregatita pentru competuitiile internationale.

Jucătorul din America de Nord a fost, de asemenea, primul care a apreciat virtuțile Dublu Squash, folosind un teren ce măsoara 45 de picioare lungime si 25 de picioare lățime. Primul campionat national de dublu a avut loc în 1933, jocul de dublu continund să se dezvolta, chiar dacă fata de versiunea single deține acum doar o minoritate de turnee.

In Australia , Germania si alte multe state.
Squash-ul s-a răspândit rapid in intreaga lume cresteri semnificative inregistrandu-se in zone unde au fost stationate trupe britanice. Africa de Sud, India, Pakistan, Egipt, Australia, Noua Zeelandă și multe alte țări au preluat si învățat Squash din armată, curând adoptandu-l ca pe propriul lor jioc. Un exemplu elocvent este Australia semintele jocului de squash fiind plantare ca urmare a contactului cu armata.

Primele terenuri de squash din Australia s-au infiintat în 1913, la Clubul Melbourne din Victoria. Desi jucatorii clubului au fost angrenati in turnee ad –hoc inca din anul 1927 prima asociere s-a realizat in anul 1934. In cursul anului 1934, un grup de jucători a decis sa exercite o presiune asupra administratiei locale in scopul realizarii unei legaturi cu organizatiile interstatale si internationale. Drept urmare a luat nastere Squash Rackets Association of Australia. Cu toate acestea, sarcinile principale ale Squash Rackets Association of Australia au rămas cantonate la nivel local, cu precadere în zona Melbourne. Chiar și atunci când au avut loc primele Campionate australiane, pentru bărbați în 1931 și pentru femei în 1932, acestea au fost, în realitate, Campionatele statul ui Victoria. Squash Rackets Association Victoria a fost formata în 1937.

În New South Wales primul teren a fost construit abia după primul război mondial, de domnul Bjelke-Petersen, unchiul fostului Premier Queensland, Sir Joe Bjelke-Petersen. New South Wales SRA a fost fondata în 1937 , iar primul concurs fanion în Sydney a fost organizat în iulie 1939.

Anii 60’ au marcat iesirea Squash din Australia in exterior. Dezvoltarea economica inregistrata in acea perioada a permis deschiderea unor centre si cluburi de squash in toata Australia, iar jocul de squash a devenit tot mai popular. Această creștere a adus succesul international. Nu intamplator cei mai mari jucatori de squash provin din scena squash-ului australian. Heather McKay, Ken Hiscoe, Geoff Hunt, Vicki Cardwell, Steve Bowditch, Rhonda Thorne și, mai recent, Michelle și Rodney Martin toti au devenit campioni mondiali de squash la seniori, iar Peter Nance, Chris Robertson, Robyn Lambourne, Sarah Fitz-Gerald și Rachael Grinham au obținut aceeași distincție la nivel de juniori.

Hunt a fost campion mondial de șapte ori și a câștigat opt titluri de British Open în timp ce Heather McKay a fost cel mai de succes jucător de Squash din toate timpurile, fiind neînvinsă în competițiile internaționale timp de 19 de ani. Uluitor!

În 1976, sediile centrale ale SRAA au fost transferate la Queensland și au fuzionat cu Australian Women’s SRA pentru a forma ASRA în 1986, acest nume fiind schimbat la Squash Australia, în 1990.

În Germania, Squash s-a născut de două ori!

Primul său leagăn a fost la Berlin în 1930, când primele patru terenuri au fost construite de Dr. Ernst von Siemens, șef al departamentului de tehnologie al companiei de electronice care ii poarta numele. El a început să desfasoare regulat activități cu personalul companiei și chiar a organizat concursuri internationale de "joc la perete". Alte terenuri au urmat, dar în timpul razboiului acestea au fost utilizate in diserse alte scopuri . acestea nu au mai fost utilizate până în 1978 cănd terenurile Siemens au fost incluse in Berlin Wallball Game Club .

Inițiativa de reabiliatre a venit de la Christhof Viscount Vitzthum care a descoperit squash-ul în Australia, a auzit accidental despre terenurileamenajate de Siemens și a început să promoveze sportul și a aduce terenurile înapoi în folosință. Dar inaintea lui Christhof Viscount Vitzthum, un comerciant din Hamburg, Henning Harders, care a coonstruit trei terenuri ca urmare a unei contaminari cu microbul squash-ului din Australia. Astfel, un grup de jucători din Hamburg au fondat German SRA în 1973 și a trimis o echipa de jucatori la Campionatele Europene pe echipe desfasurate la Stockholm in anul 1974.

Dupa doi ani de la infiintarea German SRA au fost organizate primele campionate nationale. In cativa ani s-au infiintat peste 6000 terenuri si s-au inregistrat peste 2 milioane de jucători din țară fiind considerata cea mai spectaculoasa crestere a practicantilor de Squash de oriunde în lume.

în 1998 Germania a sărbătorit a douăzeci și cincea aniversare prin aducerea Campionatelor Mondiale de femei la Stuttgart.

Multe alte țări au cunoscut o creștere spectaculoasă în Squash, începând modest la începutul secolului XX luand amploare în ultimii treizeci de ani. În fiecare țară povestea de bază este același. Un grup de entuziaști încep să joace și sa promoveze jocul care, datorită calităților sale absoarbe concurența, se dezvolta rapid și devine un sport important în țară. Formula care a făcut Squash sa progreseza în țările sale tradiționale este acum intalnita în Japonia, Brazilia, Argentina, Columbia, Coreea și multe alte noi "Squash națiuni" in intreaga lume.

Pakistan - locul de nastere al campionilor.
Dintre toate natiunile in care se joaca Squash, Pakistanul este cea mai mare enigma, deoarece a reusit performanta sa produca o succesiune de mari campioni, fapt uimitor daca luam in considerare ca in aceasta tara nu exista mai mult de 400 de terenuri. Nici o istorie a squash-ului nu este completa fara a mentiona rezultatele fantastice ale dinastiei Khan, începând cu Hashim care a castigat primul din cele șapte titluri la British Open în 1951, la vârsta de 35 de ani.

Hashim a fost primul dintr-un lung sir de mari campioni de Squash pakistanezi - Azam Khan, Mohibullah Khan, Roshan Khan, Aftab Jawaid, Gogi Alauddin, Mo Yasin, Qamar Zaman, Mohibullah Khan Junior, Hiddy Jahan și cei mai mari doi jucători din anii 1980 și 1990 , si probabil din toate timpurile, Jahangir Khan și Jansher Khan. Jahangir, acum vice-președinte al Federației Mondiale Squash, a dominat sportul de 14 ani, castigand de 10 ori British Open si de 8 ori World Open și a fost neînvins 5 ani și jumătate. Jansher a preluat stafeta de la acesta în 1989 cand a cucerit primul său de titlu mondial.


SQUASH-UL IN ARENA MONDIALA

La inceputuri, Squash-ul internațional a fost controlat de rachete Squash Rackets Association of England and the United States Squash Rackets Association,, iar în 1966, cand reprezentanți ai sportului din Australia, Marea Britanie, India, Noua Zeelandă, Pakistan, Africa de Sud, Statele Unite ale Americii, Canada șiRepublica Arabă Unită s-au întâlnit în Londra s-a infiintat International Squash Rackets Association (ISRF).

Prima reuniune a ISRF a avut loc pe 5 ianuarie 1967.

ISRF a continuat să SE DEZVOLTE, iar in 1985 s-a reunit cu Women's International Squash Federation. În 1992 numele Federației a fost schimbat in Squash World Federation (WSF), recunoscând în cele din urmă că sportul a dobandit statut universal fiind menționat pur și simplu ca "squash", in loc de "Squash Rackets", asa cum a fost denumit in cea mai mare perioada a existentei sale.

Squash este jucat în peste 130 de țări, pe mai mult de 47,000 terenuri, iar Federația Mondială de Squash are acum peste 120 de Asociații Naționale cu statut de membru. Este unica Federație Internațională de sport, așa cum a recunoscut Comitetul Internațional Olimpic (CIO), care iși menține responsabilitatea pentru regulile de joc, specificatiile terenurilor și echipamentelor si pregatirea arbitrilor.

WSF sprijina Calendarul evenimentelor și organizează și promovează Campionatele Mondiale pentru bărbați, femei, bărbați, femei seniori si juniori, pe grupe de varsta, precum si Master-ul la simplu si dublu. Federația conduce programe de promovare si dezvoltare a sportului in statele membre si face demersurile necesare ca squash-ul sa devina sport olimpic.

Squash este jucat in peste 130 de ani, a crescut senzațional în ultimii treizeci și este acum gata pentru a deveni unul dintre cele mai mari și mai iubite jocuri sportive.