Terenul de Squash

Terenurile de squash in lume


Conform datelor statistice furnizate de Federatia Internationala de Squash, in iunie 2009 erau 49908 terenuri de squash in intreaga lume, iar 188 de tari aveau cel putin un teren de squash. Cel mai mare numar de terenuri de squash erau in Marea Britanie, acolo regasindu-se aproximativ 8500 de terenuri de squash. Alte tari cu peste 1000 de terenuri de squash erau Germania, Egipt, SUA, Australia, Africa de Sud, Canada, Malaezia, Franta, Olanda si Spania.

Aceste cifre ne ajuta sa intelegem gradul de raspandire a acestui sport in lume, in special in ultimiii 10 ani. Squash-ul este, intr-adevar, un sport international. Este practicat de aproximativ 20 de milioane de persoane in aproximativ 200 de tari de pe toate continentele.

Din aceste motive, a fost necesara impunerea de standarde in toate privintele acestui sport, in special in privinta constructiei terenului de squash si a elementelor de siguranta a jucatorilor.


Marcajele terenului de squash


Squash-ul se joaca intr-un teren de interior, inchis, intre patru pereti. Peretele din fata al ternului de squas, are o banda in partea de jos, care joaca acelasi rol cu fileul unui teren de tenis, si anume, opreste mingea sa mai sara si scoate un sunet specific, ce anunta jucatorii si arbitrul ca mingea este in afara de joc.

Suprafata de joc a terenului de sqush contine o linie de demarcatie dintre zona din spate si zona frontala a terenului, precum si o linie de demarcatie pe jumatatea terenului de squash pentru a delimita zona din stanga si cea din dreapta a spatelui terenului, creindu-se, asttfel, trei casete pe terenul de squash: jumatatea frontala, sfertul din spate stanga si sfertul din spate dreapta. Cele doua sfertul din spatele ternului contin, de asemenea, alte doua casete, mai mici, pentru serva (vezi schema terenului de squash, de mai sus).
Toate aceste marcaje ale suprafetei de joc sunt relevante numai in timpul serviciului.

Un teren de squash contine patru pereti. Peretele frontal, pe care sunt marcate trei linii paralele, are cea mai mare suprafata de joc, in timp ce peretele din spatele terenului, care, in mod normal, contine si usa de acces in terenul de squash, are cea mai mica suprafata de joc.
Linia de demarcare a suprafetei de joc, din partea superioara a peretelui frontal al terenului de squash, se continua oblic (in jos) pe cei doi pereti laterali. Mingiile care ating sau sunt deasupra liniilor de demarcatie a suprafetei de joc, sunt in afara acestuia si reprezinta punct pentru oponent.
Linia de demarcatie din partea de jos a peretelui frontal, delimiteaza zona 'tin' sau 'fileul', o zona de aproximativ jumatate de metru din material metalic, in care, de asemenea, daca mingea o, atinge este in afara jocului si reprezinta punct pentru oponent. Zona 'tin' poate fi asimilata, astfel, cu fileul altor sporturi cu racheta, precum tenisul.
Linia mediana de pe peretele frontal al terenului de squash este linia de serva si este relevanta numai in timpul acesteia.

Suprafata de joc a terenurilor de squash


Problema legata de podeaua unui teren de squash poate starni discutii aprinse printre jucatorii de squash, indiferent de experienta, fie ei incepatori sau avansati. Calitatile unei bune suprafete a terenului de squash sunt bine cunoscute, dar modul de a produce aceste calitati nu este atat de bine inteles.

Artar, fag sau MDF


Atunci cand este necesara o noua podea pentru un teren de squash, care se doreste a fi lasat cu un colorit natural, sunt de luat in considerare placile canelate de artar sau paltin ori cele din fag. Daca se doreste o suprafata colorata sau pictataa terenului de squash, atunci ar putea fi folosite placile canelate din MDF. Exista si alte tipuri de materiale disponibile pentru realizarea podelei unui teren de squash, acestea fiind, in principal materiale compozite, insa acestea nu si-au dovedit inca proprietatile de joc si calitatile dorite de cluburi sau de jucatorii de squash.
In principal, pentru realizarea suprafetelor de joc ale terenurilor de squash, sunt utilizate placile din artar sau fag, alegerea dintre acestea fiind doar o chestiune de alegere personala, atat a jucatorilor, cat si a proprietarilor de cluburi.